Pentru mine, Daniela nu este doar o profesoară de franceză. Este un om care a apărut exact când aveam nevoie. Când am început cursurile cu ea, aveam o teamă puternică să vorbesc.
Înțelegeam, scriam, dar vocea mea în franceză era blocată de frica de a greși. Ea m-a văzut, m-a înțeles și m-a ajutat cu o răbdare infinită, cu blândețe și încredere. A fost acolo mereu, sprijinindu-mă, încurajându-mă, fără să mă judece vreodată.
Ceea ce face Daniela e mult mai mult decât predare. Cu ea, orele de franceză devin un refugiu, un loc în care pot respira, pot învăța, pot să fiu eu. M-a ajutat să descopăr nu doar o limbă, ci și o parte din mine pe care o pierdusem: încrederea. Curajul de a mă exprima. De a nu renunța.
Când vorbesc franceza, simt că sunt mai aproape de mine. O versiune a mea mai liberă, mai deschisă, mai sigură pe sine. Daniela m-a ajutat să descopăr o parte din mine pe care n-o știam, dar care era acolo, doar că avea nevoie de cineva care să o vadă și să o scoată la lumină. Și dacă n-ar fi fost Daniela, cu răbdarea și sprijinul ei, nu cred că aș fi descoperit-o vreodată.
Daniela este pentru mine mai mult decât o profesoară. Este o prezență esențială în viața mea. O ancoră. Sunt recunoscătoare că există în povestea mea și că am privilegiul să învăț de la ea, dar și cu ea.
Dacă cineva se întreabă cum este să lucrezi cu Daniela… e ca și cum ai primi un dar. Un dar care te ajută să crești frumos, în ritmul tău, și să te simți, în sfârșit, suficient.